Amintiri de sărbătoare, în stil Vintage!

 

   Miroase a sărbătoare, ducîndu-mă cu gîndul la sat și la buna bunicuță, la mirosul de pîine caldă abia scoasă din cuptor, la mirosul de brad pe care bunelul mi'l aducea pe furiș în preajma sărbătorilor, la auzul cetelor de colindători care cutreerau satul în lung și-n lat, colinzi, feerie, copilărie. La așteptarile mele zadarnice, cînd așteptam să vină mama să-mi aduca nu cadouri, dar îmbrățișări sincere și pline de dragoste.
    Și totuși parcă nu prea îmi primește sufletul Crăciunul "modern", plin de gălăgie, concerte rock, beții, distracții, costume bizare de bal mascat, cadouri luxoase...Nuștiu, probabil sufletul meu mai păstrează feeria și magia Crăciunului de la sat, unde parcă mai persistă și acel miros de copilărie, din casa mare a bunicii. Și parcă printre gînduri mi se strecoară amintiri, din preajma ajunului Sărbătorilor, forfotă mare și în casă, și în garderoba bunicii. Mă simțeam furată de timp, privind acele haine vechi, moda anilor '70-'80, oricum stranii dar mă frapau, doar la gîndul că cînd voi fi și eu mare voi putea să port și eu ceva de acolo. Probabil de atunci, dragostea de Vintage, de garderoba mamei și a bunicii, de haine vechi păstrate cu grija, pe rafturi, cîteva decenii a pus stăpînire pe  mine, neștiind pe atunci, că am în casă un șcaf plin cu anticvariat, nesesizînd ce reprezintă acelea haine pentru contemporanii designeri ai secolului nostru. Însă, cum se zice, vinul se face bun- odată cu trecerea timpului. Așa și la mine, dorința cuibărită în suflet de pe la 12-13 ani, dar realizată abia la 20.
    Și nuștiu de ce, dar anume sărbătorile mă duc cu gîndul într-a colo, și de ori cîte ori vin acasă nu ratez șansa să-mi iau o haină cu mine, ca relicvă. Deja obișnuită cu întrebarea, de unde ai asta, zic cu mîndrie și fără pic de sfială: din garderoba bunicii! Mă mîndresc....
    Deci, pentru mine, Crăciunul miroase a copilărie, a casa bunicii, a simplitate și a hainelor vintage  ce-și au povestea lor, de cîteva secole!
    Îndemnul meu: Hai să fim mai simpli, măcar de sarbatori! Cu gîndul la bunici, la bunul Dumnzeu și sa ne amintim sarbătorim nașterea lui Isus, nu bradul, nu pe Moș Craciun, nu facem mese pompose doar de dragul nostru.... Hai să fim mai simpli!!!!

Hainele îl fac pe om, și basta!

 
      ''Hainele îl fac pe om. Oamenii ''goi'' au avut o mică influență asupra societații'' (Mark Twain)
Tot mai des aud fraza: Nu haina îl face pe om. Fraza zisă îndesat și cu o puternică formă de afirmare. Și zău, cînd aud asta mă face să rîd. Pentru că tocmai eu NU sunt adepta acestei fraze!!! Și chiar pot zice și eu cu capul sus și cu o suită de argumente, că: DA!!! Haina îl face pe om, în totalitate...Și cei cu care afirmația mea se contrazice, pot sa mi-o zică direct.
     Haina îl reflectă pe om, ca personalitate și individualitate. Haina e felul persoanei de a fi!!! De fapt, ceea ce este în sufletul persoanei, aceea și reflectă, și eu consider că această reflectare are loc atît pin gînduri, fapte, dar și prin haine. Dacă ar fi să observăm, vedem în jur, pe lîngă asocieri ingrate și destul de plictisitoare de haine și culori, observăm persoane creative, îmbrăcate cîteodată straniu și cu un stil care face să-i arunci o privire lunga din urmă. Cîteodată priviri de admirație dar cîteodată de... nici nuștiu cum le-aș zice, scanare fizică din cap pînă-n picioare, ale celor: Nu haina îl face pe om. Personal eu întîlnesc frecvent astfel de oameni, cu priviri seci, reci  și lipsite de rafinamentul gustului. Cîteodată îmi vine să mă adresez, desigur cu multă amabilitate, și cu întrebarea: Este vre-o problemă sau poate ceva nu e bine? Stilul este individual iar haina-reflectare a sinelui.
    Sfatul meu: Haina, în lumea noastră contemporană face totul! Zici că nu crezi? Încearcă să te îmbraci în niște haine fără gust, și mergi la un interviu, la o întreprindere prestigioasa. Crezi că la ce vor atrage atenția din prima clipă a sosirii tale acolo? "te întîmpină după haine, te petrece după minte", dar după cum știm noi toți, prima impresie este cea mai importantă. Hainele sunt artificii semiotice, cu alte cuvinte mecanisme de comunicare (Umberto Eco). Să știi că haina  nu este doar simple "boarfe", cum aud că se adresează majoritatea, haina este individualizarea totală a ta, te reflectă în totalitate.Nu-i neapărat să ai milioane și cont bancar ca să arăți bine, și cu bani puțini, imaginație și creativitate poți arăta extraordinar.
     Nu vreau să dau impresia de "persoană robită de moda", doar că ceea ce aud și văd cîteodată, zău, mă scoate din sărite. Haina îl face pe om, și cu asta basta!!! 

Și totuși Fericirea are atîtea culori...

  
   Sunt multe lucruri pe care aș vrea să le spun, să le scriu. Lucruri care probabil, mocnesc în mine de ceva timp. Sunt persoana care de la ceva timp încoace m-am învățat a zice lucrurilor pe nume, și... de ce să nu încerc să zic lucrurilor pe nume chiar pe acest blog?

     Ce e blogul meu de fapt? E o povestire cu publicul, o înșiruire de gînduri despre modă și viață, păreri, senzații, trăiri, sentimente, imaginaţie şi mici prostii. Care contează pentru mine. Şi pentru tine, dacă citeşti acum. E un spaţiu atemporal, o lume intimă, la care te întorci doar pentru că vrei.

     Aici nu-i loc de bârfă. Nu-i loc de răutăţi, de invidii şi nervi. Aici nu fac publicitate pentru că trebuie, nu iau bani să scriu despre un produs că-i bun. Blogul meu e despre moda, viață ordinară cu sinceritate. E riscant, dar mi-am asumat.

Nu scriu pentru femei. Nici pentru bărbaţi. Scriu pentru suflete.

    Am încercat să stau departe de subiectele virale din ultima vreme. Sunt tragice, odioase, abominabile, dureroase. Blogul ăsta nu-i pentru aşa ceva, nu vreau. Aici e lounge-ul unde aerul are gust de vanilie, unde venim să ne descreţim frunţile şi creierii, să rîdem şi să ne emoţionăm frumos.

 Deci în fine, deajuns cu „interludiul” ăsta de introducere.

    
    Doresc să vorbesc despre culori, asocierea lor sau chiar „lipsa” lor de asociere. Și chiar cîteodată, mergînd pe străzile aglomerate a orașului, văd combinații bizare, fără gust și fără lipsă de stil ordinar. Hai că nu zic, nu toți au darul de a asocia culorile sau hainele, dar... NICI CHIAR AȘA! Poate eu sunt persoana care prea mult mă axez pe astfel de lucruri, dar nu mai pot să tac.
Combinații de culori, trebuie făcute cu multă grijă!
  
      Cîteva sfaturi din partea mea:
 - fetelor, dacă ați trecut de vîrsta  adolescenței, evitați excesul de culoare roz- care vă asociază cu păpușa Barbie!
 - nu va asociați ținuta doar într-o culoare ( cu anumite excepții) , asta dă senzația de- combinizon!
 - evitați excesul de culoare neagră, ținuta Coco Chanel dă o senzație aproape morbidă, și îndeosebi, nu îmbrăcați rochii de culoare neagră la petreceri, aniversări s-au alte evenimente de genul ăsta.
Cînd văd așa ceva, de parcă m-am trezit în lumea lui Bacovia.
 - evitați categoric îmbrăcămintea de la PIAȚA CENTRALĂ!
 - excesul de bijuterii de tot genul, dăunează bunului gust.
 - machiajul- atenție mare! Puțin, dar cu gust, senzație de „Carnaval Brazilian” emană dezgust categoric.
 - ai bani puțini, și crezi că nu ai posibilitatea de a te îmbrăca chic, trendy și în pas cu moda?  Te greșești! Mergi la Second Hand, vei găsi lucruri de firmă, și chiar lucruri mega-exclusive, pe care le poți cumpăra cu un preț chiar mizer. Lucruri originale și rar întîlnite.
 - referitor la tocuri- dacă le încălțați, mergeți ca niște prințese, dar nu ca niște "oameni paralizati"!
 Sfatul meu: nu încălța tocurile dacă nu poți merge pe ele.
P.S: de fapt eu chiar nu-s adepta tocurilor.
 - vrei să te inspiri sau să-ți găsești propriul stil, citește bloguri de modă, cărți, articole.

    Poate am vizat s-au ofensat părerea cuiva sau eul propriu prin cuvintele „pipărate” ale mele, îmi cer scuze!
Dar am menționat de la început, voi spune lucrurilor pe nume!
Sunt obsedată de culori și de faptul de a le putea combina. Văd haina, și deodată în minte îmi joacă jocul de combinație, idei, idei, idei...
Iubesc să fac viața colorată, și zău mă doare faptul cînd văd vulgaritate.

    Și pentru că practica e super-mega importantă, dar nici fără teorie nu prea poți orienta, iată cîteva sfaturi destul de simple și practice, de care mă conduc și eu în ultimul timp:
 - Nu vă sfiiți să îndrăzniți să încercați și alte combinații de piese vestimentare și de culori decît o făceați de obicei.

 -Încercați combinații inedite! Într-o după-amiază în care sunteți libere sau pur și simplu plictisite, scoateți din dulap cele mai colorate tricouri, topuri și bluzițe elegante. De asemenea, alegeți fustele colorate sau jeanșii oranj, verzi sau de un albastru electric pe care nu ați avut niciodată curajul să îi îmbrăcați.

 -Dacă îți plac modelele din reviste, femeile care par foarte sigure pe ele de pe strada, modelele de pe podium sau manechinele din vitrine care poartă ținute suprinzătoare, foarte colorate, dar care “dau bine” pur și simplu, tu de ce să nu încerci?

 -E absolut suficient să combini doar două piese foarte colorate și să iasă o ținută veselă, dar totodată senzuală: 

 - o fusta lungă oranj și un top albastru;

 - o rochie maxi, în nuanțe verde turcoaz, galben+ un plic XXL, albastru;

 - colanți mov și o rochie galbenă;

 - o rochie indigo cu curea oranj.

 În fine, la tonul de încheiere aș dori să adaug Alegeți culorile cu grija, evitati vulgaritatea, iar dacă vreți să încercați o combinație mai extravagantă, va rog s-o faceți cu atenție și mult gust!
     Și la final: Nu vreau să imit viața în modă, vreau să o înfățișez. Și în această reprezentare folosesc culorile pe care le simt, iar uneori sunt culori false. Însă de fiecare dată expun emoția retrăită de mine personal. 

Și totuși Fericirea are atîtea culori... 

Vintage World

Lume Vintage! Peste tot în capul meu răsună doar Vintage!
     Aș dori să creez stil și sa scriu cu și despre stil. De ce? nuștiu,  probabil sufletul meu emană creație, inspirație de tipul nemaipomenitei Coco Chanel,  fata săracă și orfană din perioada Primului Război Mondial, poveștile de dragoste care i-au servit drept inspirație pentru moda sa. Sau poate Madeleine Vionnet, Jeanne Lanvin, Ela Schiaparelli, primele femei care lansează o casă de couture,  care știu să facă ca creațiile lor să se miște împreună cu corpul femenin. Christian Dior, Giorgio Armani ...  și aș putea enumera la infinit personalități de la care mă simt cu adevărat inspirată.
    Să nu mă înțelegeți greșit, nu sunt o "oarecare" obsedată de modă. Doresc doar să ma fac remarcată prin dorința mea de a crea "stil in picioare". De a crea modă, de a da aripi și valoare hainelor vintage,  ascunse undeva prin garderoba bunicii sau aruncate neglijent pe rafturile vreunui second hand. Sau chiar haine care stau îngrijite și neperpetuate pe rafturile unor buticuri chic,  așteptînd să vină vre-o fashionistă să le măsoare.

    Toate femeile își doresc să fie speciale și să aiba un stil vestimentar recognoscibil,  cu nuanțe și imprimeuri unice, haine care să redee un curaj estetic și un bun gust bine dezvoltat,  haine care să le facă remarcate în mulțimea îmbrăcată in culori alb-gri. Acest "doresc" trebuie să fie prezent mereu, cum spunea renumita Coco Chanel : "Nu înteleg cum unele femei ies din casă fără să se aranjeze un pic,  fie măcar din politețe. Nu știi niciodată cînd ai întîlnire cu destinul. Trebuie să fii cît mai frumoasă la întîlnirea cu destinul". Probabil,  una din aceste persoane care dorește să se remarce cu ajutorul curajului de ași exprima stilul sunt și eu,  fata visătoare,  inspirată mai mult de hainele vintage din garderoba bunicii sau a second-ului, unde pot găsi lucruri inedite, adevărate rariteturi pentru zilele noastre,  sunt o vînătoare înrăită dupa vinatage de orice gen.
   Și ca orice fată, interesată de a crea moda,  iubesc handmade-ul, să creez, creez la infinit. Inspirația vine, iar muza am impresia că cîteodată îmi stă alături.Creez haine după propriul gust, papioane, cerceluși. Iubesc să fac din nimic utilul. Iubesc să crez. Creez. Și asta nu ca să mă laud sau ca să fac o aluzie la "talentata de mine", vorbesc din suflet, căci "din prisosul inimii vorbește gura" (Biblia) Sunt interesată de tot ce este straniu, în adevăratul sens al cuvintului! Îndrăgostită de frumos...
    Și pe viitor promit,  voi crea stil, haine, modă!
Voi crea!
"Creează-ți propriul stil... fă-l să fie unic pentru tine,dar identificabil pentru alții".
(Anna Wintour)