Vintage

Vintage

пятница, 27 декабря 2013 г.

Amintiri de sărbătoare, în stil Vintage!

 


   Miroase a sărbătoare, ducîndu-mă cu gîndul la sat și la buna bunicuță, la mirosul de pîine caldă abia scoasă din cuptor, la mirosul de brad pe care bunelul mi'l aducea pe furiș în preajma sărbătorilor, la auzul cetelor de colindători care cutreerau satul în lung și-n lat, colinzi, feerie, copilărie. La așteptarile mele zadarnice, cînd așteptam să vină mama să-mi aduca nu cadouri, dar îmbrățișări sincere și pline de dragoste.
    Și totuși parcă nu prea îmi primește sufletul Crăciunul "modern", plin de gălăgie, concerte rock, beții, distracții, costume bizare de bal mascat, cadouri luxoase...Nuștiu, probabil sufletul meu mai păstrează feeria și magia Crăciunului de la sat, unde parcă mai persistă și acel miros de copilărie, din casa mare a bunicii. Și parcă printre gînduri mi se strecoară amintiri, din preajma ajunului Sărbătorilor, forfotă mare și în casă, și în garderoba bunicii. Mă simțeam furată de timp, privind acele haine vechi, moda anilor '70-'80, oricum stranii dar mă frapau, doar la gîndul că cînd voi fi și eu mare voi putea să port și eu ceva de acolo. Probabil de atunci, dragostea de Vintage, de garderoba mamei și a bunicii, de haine vechi păstrate cu grija, pe rafturi, cîteva decenii a pus stăpînire pe  mine, neștiind pe atunci, că am în casă un șcaf plin cu anticvariat, nesesizînd ce reprezintă acelea haine pentru contemporanii designeri ai secolului nostru. Însă, cum se zice, vinul se face bun- odată cu trecerea timpului. Așa și la mine, dorința cuibărită în suflet de pe la 12-13 ani, dar realizată abia la 20.
    Și nuștiu de ce, dar anume sărbătorile mă duc cu gîndul într-a colo, și de ori cîte ori vin acasă nu ratez șansa să-mi iau o haină cu mine, ca relicvă. Deja obișnuită cu întrebarea, de unde ai asta, zic cu mîndrie și fără pic de sfială: din garderoba bunicii! Mă mîndresc....
    Deci, pentru mine, Crăciunul miroase a copilărie, a casa bunicii, a simplitate și a hainelor vintage  ce-și au povestea lor, de cîteva secole!
    Îndemnul meu: Hai să fim mai simpli, măcar de sarbatori! Cu gîndul la bunici, la bunul Dumnzeu și sa ne amintim sarbătorim nașterea lui Isus, nu bradul, nu pe Moș Craciun, nu facem mese pompose doar de dragul nostru.... Hai să fim mai simpli!!!!



среда, 4 декабря 2013 г.

Hainele îl fac pe om, și basta!



 
      ''Hainele îl fac pe om. Oamenii ''goi'' au avut o mică influență asupra societații'' (Mark Twain)
Tot mai des aud fraza: Nu haina îl face pe om. Fraza zisă îndesat și cu o puternică formă de afirmare. Și zău, cînd aud asta mă face să rîd. Pentru că tocmai eu NU sunt adepta acestei fraze!!! Și chiar pot zice și eu cu capul sus și cu o suită de argumente, că: DA!!! Haina îl face pe om, în totalitate...Și cei cu care afirmația mea se contrazice, pot sa mi-o zică direct.
     Haina îl reflectă pe om, ca personalitate și individualitate. Haina e felul persoanei de a fi!!! De fapt, ceea ce este în sufletul persoanei, aceea și reflectă, și eu consider că această reflectare are loc atît pin gînduri, fapte, dar și prin haine. Dacă ar fi să observăm, vedem în jur, pe lîngă asocieri ingrate și destul de plictisitoare de haine și culori, observăm persoane creative, îmbrăcate cîteodată straniu și cu un stil care face să-i arunci o privire lunga din urmă. Cîteodată priviri de admirație dar cîteodată de... nici nuștiu cum le-aș zice, scanare fizică din cap pînă-n picioare, ale celor: Nu haina îl face pe om. Personal eu întîlnesc frecvent astfel de oameni, cu priviri seci, reci  și lipsite de rafinamentul gustului. Cîteodată îmi vine să mă adresez, desigur cu multă amabilitate, și cu întrebarea: Este vre-o problemă sau poate ceva nu e bine? Stilul este individual iar haina-reflectare a sinelui.
    Sfatul meu: Haina, în lumea noastră contemporană face totul! Zici că nu crezi? Încearcă să te îmbraci în niște haine fără gust, și mergi la un interviu, la o întreprindere prestigioasa. Crezi că la ce vor atrage atenția din prima clipă a sosirii tale acolo? "te întîmpină după haine, te petrece după minte", dar după cum știm noi toți, prima impresie este cea mai importantă. Hainele sunt artificii semiotice, cu alte cuvinte mecanisme de comunicare (Umberto Eco). Să știi că haina  nu este doar simple "boarfe", cum aud că se adresează majoritatea, haina este individualizarea totală a ta, te reflectă în totalitate.Nu-i neapărat să ai milioane și cont bancar ca să arăți bine, și cu bani puțini, imaginație și creativitate poți arăta extraordinar.
     Nu vreau să dau impresia de "persoană robită de moda", doar că ceea ce aud și văd cîteodată, zău, mă scoate din sărite. Haina îl face pe om, și cu asta basta!!!